tâlcuitoare

română

Etimologie

Din tâlcuitor.

Pronunție

  • AFI: /tɨl.ku.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tâlcuitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tâlcuitoare tâlcuitoare
Articulat tâlcuitoarea tâlcuitoarele
Genitiv-Dativ tâlcuitoarei tâlcuitoarelor
Vocativ tâlcuitoareo tâlcuitoarelor
  1. (pop.) persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci.
  2. traducătoare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.