tâlcui

română

Etimologie

Din slavă (veche) tlŭkovati.

Pronunție

  • AFI: /tɨl.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
tâlcui
Infinitiv a tâlcui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 tâlcuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să tâlcuiască
Participiu tâlcuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop.) a explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc., a tălmăci.
  2. (v.tranz.) a traduce.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.