supremație

română

Etimologie

Din franceză suprématie.

Pronunție

  • AFI: /su.pre.ma'ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
supremație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supremație supremații
Articulat supremația supremațiile
Genitiv-Dativ supremației supremațiilor
Vocativ supremație supremațiilor
  1. superioritate absolută unită cu autoritate și putere; poziție dominantă; preponderență.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.