sugel
română
Etimologie
Din latină sūgĭllum, rezultatul unei contaminări a lui sĭgĭllum („pecete”) cu sūgillāre („a face vânătăi”) (Pușcariu, Dimin., 172; REW 7903), confer italiană sugello („sigiliu”) și, pentru confuzia ambelor cuvinte, Vitt. Pisani, IF, LIII, 22-3. Contaminarea cu suge (Tiktin; Candrea), nu pare o ipoteză necesară.
Pronunție
- AFI: /su'ʤel/
Substantiv
| Declinarea substantivului sugel | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sugel | sugei |
| Articulat | sugelul | sugeii |
| Genitiv-Dativ | sugelului | sugeilor |
| Vocativ | sugelule | sugeilor |
- (bot.) (Lamium purpureum) mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe.
- (med.) (pop.) panarițiu.
Sinonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.