urzică

Vezi și : urzica

română

Etimologie

Din latină urtīca (Pușcariu 1840; REW 9090), confer italiană ortica, provensală ortiga, catalană ortiga, spaniolă ortiga, portugheză ortiga și franceză ortie.

Trecerea lui ti > zi este anormală, totuși confer dialectul din Abruzzi ardica, siciliană firdica, aragoneză jordiga, xordiga < latină *urdica, care s-a vrut să se explice printr-o contaminare cu greacă ἀδίϰη (adíki, „urzică”) (Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 145; cf. Meyer, Alb. St., IV, 114), sau, mai puțin probabil, cu ardere (Meyer-Lübke, Archiv., CLXVI, 59; cf. împotrivă Corominas, III, 583).

Pronunție

  • AFI: /urˈzi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
urzică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urzică urzici
Articulat urzica urzicile
Genitiv-Dativ urzicii urzicilor
Vocativ urzică urzicilor
  1. (bot.) (Urtica) gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți, folosite în industria textilă, în medicină și în alimentație; plantă din acest gen.
  2. (text.) țesătură fabricată din fibrele urzicii, din care se confecționează saci.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • urzica-raței
  • urzică-albă
  • urzică-chinezească
  • urzică-crăiască
  • urzică-creață
  • urzică-de-mare
  • urzică-iute
  • urzică-mică
  • urzică-moartă
  • urzică-neagră

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri

Etimologie

Din urzica.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru urzica.
  2. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru urzica.
  3. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru urzica.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.