succedere

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină succedĕre.

Pronunție

  • AFI: /sut'tʃɛdere/


Verb

  1. a se întâmpla, a se petrece, a surveni
  2. a succeda, a urma, a decurge
  3. a veni, a succeda, a urma (la tron etc.)

Sinonime

  • 1: accadere
  • 2: (ieșit din uz) sottentrare
  • 3: subentrare

Cuvinte derivate

  • succedersi
  • succeditore
  • succesibile
  • successione
  • successivo
  • successo
  • successore

Referințe




latină

(Latina)

Etimologie

Din succēdō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

  1. forma de infinitiv prezent activ pentru succēdō.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.