stupi

Vezi și : stupì

română

Etimologie

Probabil latină *stupire ( < * scuppire + sputare).

Pronunție

  • AFI: /stuˈpi/


Verb


Conjugarea verbului
stupi
Infinitiv a stupi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 stupesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să stupească
Participiu stupit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) (reg.) a scuipa.
  2. (v.tranz.) (spec.) a scuipa sau a se face că scuipă în semn de batjocorire, de înjosire a cuiva.
  3. (v.tranz.) a elimina un obiect aflat sau introdus în gură.
  4. (v.intranz. și tranz.) (despre pisici) a-și încorda corpul într-un gest de apărare sau de atac, însoțit de un pufăit specific.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-și stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau îndărătnic


Traduceri

Etimologie

Din stup.

Pronunție

  • AFI: /ˈstupʲ/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru stup.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.