pufăit

română

Etimologie

Din a pufăi.

Pronunție

  • AFI: /pu.fəˈit/


Substantiv


Declinarea substantivului
pufăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pufăit invariabil
Articulat pufăitul invariabil
Genitiv-Dativ pufăitului invariabil
Vocativ pufăitule invariabil
  1. faptul de a pufăi; pufăială, pufăitură.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.