pufăitură

română

Etimologie

Din a pufăi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /pu.fə.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pufăitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pufăitură pufăituri
Articulat pufăitura pufăiturile
Genitiv-Dativ pufăiturii pufăiturilor
Vocativ pufăitură pufăiturilor
  1. pufăit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.