stopa

Vezi și : stopă

română

Etimologie

Din franceză stopper.

Pronunție

  • AFI: /stoˈpa/


Verb


Conjugarea verbului
stopa
Infinitiv a stopa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 stopez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să stopeze
Participiu stopat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre vehicule) a se opri.
  2. (v.tranz.) a opri din mers un vehicul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din stopa.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru stopa.

Etimologie

Din franceză stopper.

Pronunție

  • AFI: /stoˈpa/


Verb


Conjugarea verbului
stopa
Infinitiv a stopa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 stopez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să stopeze
Participiu stopat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a repara o țesătură rărită sau ruptă, imitând modelul țesăturii, astfel încât să nu se mai distingă locul reparat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din stopa.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru stopa.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.