stih

română

Etimologie

Din slavă (veche) stihŭ.

Pronunție

  • AFI: /stih/


Substantiv


Declinarea substantivului
stih
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stih stihuri
Articulat stihul stihurile
Genitiv-Dativ stihului stihurilor
Vocativ stihule stihurilor
  1. (înv., pop. și poetic) vers; (p.ext.) (la pl.) poezie.
  2. verset din psalmi sau dintr-o cântare bisericească.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.