stibină

română

Etimologie

Din franceză stibine, germană Stibin.

Pronunție

  • AFI: /sti'bi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
stibină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stibină stibine
Articulat stibina stibinele
Genitiv-Dativ stibinei stibinelor
Vocativ stibină stibinelor
  1. sulfură naturală de stibiu, cristalizată în sistemul rombic, de culoare neagră, care formează cristale lungi și subțiri.
    Minerul a descoperit un lung cristal de stibină.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.