steliță
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ste'li.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului steliță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | steliță | stelițe |
| Articulat | stelița | stelițele |
| Genitiv-Dativ | steliței | stelițelor |
| Vocativ | steliță | stelițelor |
- (bot.) (Aster amellus) plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina și frunzele păroase, cu flori dispuse în capitule, cele marginale albastre, iar cele centrale galbene; stelișoară.
Sinonime
- (bot.) (reg.) gălățence (pl.), rușcă, scânteiuțe (pl.), stelișoară, vărsătoare, flori-cojocărești (pl.), flori-de-Ierusalim (pl.), iarba-vântului, ochiul-boului, rujă-de-toamnă, rujă-vânătă
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.