sprinta
română
Etimologie
Din franceză sprinter.
Pronunție
- AFI: /sprin'ta/
Verb
| Conjugarea verbului sprinta | |
| Infinitiv | a sprinta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
sprintez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să sprinteze |
| Participiu | sprintat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă).
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs
Referințe
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din sprint.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului sprinta | ||
| Activ | Pasiv | |
| Infinitiv | sprinta | sprintas |
| Prezent | sprintar | sprintas |
| Perfect | sprintade | sprintades |
| Supin | sprintat | sprintats |
| Imperativ | sprinta | |
| Participiu | ||
| Prezent | sprintande, sprintandes | |
| Perfect | sprintad | |
- a sprinta
- Jag var tvungen att sprinta den sista biten.
Cuvinte derivate
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.