sportivitate

română

Etimologie

Din franceză sportivité.

Pronunție

  • AFI: /spor.ti.vi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
sportivitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sportivitate invariabil
Articulat sportivitatea invariabil
Genitiv-Dativ sportivității invariabil
Vocativ sportivitate invariabil
  1. însușirea de a fi sportiv; disciplină, conduită, atitudine cinstită, leală, plină de respect a unui sportiv față de partenerii și de adversarii săi.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.