spontaneitate
română
Etimologie
Din franceză spontanéité.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului spontaneitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spontaneitate | invariabil |
| Articulat | spontaneitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | spontaneității | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- însușire a ceea ce este spontan.
- vioiciune, promptitudine, naturalețe promptă în atitudini, în comportări etc.
Sinonime
- 2: naturalețe
Cuvinte derivate
Traduceri
caracter spontan
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.