spintecătură

română

Etimologie

Din a spinteca + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /spin.te.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
spintecătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spintecătură spintecături
Articulat spintecătura spintecăturile
Genitiv-Dativ spintecăturii spintecăturilor
Vocativ spintecătură spintecăturilor
  1. tăietură lungă și adâncă; crăpătură, despicătură; (concr.) loc unde s-a făcut o asemenea tăietură; despicătură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.