despicătură

română

Etimologie

Din a despica + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /des.pi.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
despicătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ despicătură despicături
Articulat despicătura despicăturile
Genitiv-Dativ despicăturii despicăturilor
Vocativ despicătură despicăturilor
  1. tăietură, crăpătură făcută în lungime.
  2. bucată despicată, mai ales dintr-un lemn.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.