specificitate
română
Etimologie
Din franceză spécificité.
Pronunție
- AFI: /spe.ʧi.fi.ʧi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului specificitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | specificitate | invariabil |
| Articulat | specificitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | specificității | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- caracterul a ceea ce este specific; particularitate caracteristică.
- Specificitatea artei.
- Specificitatea unui obicei.
Sinonime
- specific, (rar) tipicitate, tipism
Cuvinte derivate
- nespecific
- specific
- specifica
- specificare
- specificat
- specificativ
- specificator
Traduceri
caracter specific
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.