spânzurătoare

română

Etimologie

Din a spânzura + sufixul -ătoare.

Pronunție

  • AFI: /spɨn.zu.rə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
spânzurătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spânzurătoare spânzurători
Articulat spânzurătoarea spânzurătorile
Genitiv-Dativ spânzurătorii spânzurătorilor
Vocativ spânzurătoare spânzurătorilor
  1. spânzurare.
  2. instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.