sonicitate

română

Etimologie

Din sonic + sufixul -itate.

Pronunție

  • AFI: /so.ni.ʧi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
sonicitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sonicitate invariabil
Articulat sonicitatea invariabil
Genitiv-Dativ sonicității invariabil
Vocativ sonicitate invariabil
  1. ramură a mecanicii care se ocupă cu transmiterea prin vibrații și prin unde elastice longitudinale a energiei sau a puterii mecanice în masa corpurilor lichide și a corpurilor solide.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.