solie

română

Etimologie

Din sol + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /'so.li.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
solie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ solie solii
Articulat solia soliile
Genitiv-Dativ soliei soliilor
Vocativ solie soliilor
  1. misiune, însărcinare încredințată unui sol.
  2. (p.gener.) misiune, însărcinare, sarcină.
  3. (fig.) menire.
  4. (concr.) veste, mesaj (adus de un sol).
  5. (concr.) grup de persoane trimise ca soli; delegație.

Expresii

  • (înv.) A-și da solia = a expune obiectul misiunii sale, a-și îndeplini însărcinarea de sol; a da socoteală de misiunea avută


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.