socotință

română

Etimologie

Din a socoti + sufixul -ință.

Pronunție

  • AFI: /so.ko'tin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
socotință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ socotință socotințe
Articulat socotința socotințele
Genitiv-Dativ socotinței socotințelor
Vocativ socotință socotințelor
  1. (înv. și pop.) punct de vedere, opinie, părere.
  2. idee, gând.
  3. considerație, stimă, prețuire.
  4. judecată sănătoasă, chibzuială, cumpăt, măsură.
  5. minte, rațiune.
  6. hotărâre. voință.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.