cumpăt

română

Etimologie

Din latină compitus (= computus „socoteală”).

Pronunție

  • AFI: /ˈkum.pət/


Substantiv


Declinarea substantivului
cumpăt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cumpăt invariabil
Articulat cumpătul invariabil
Genitiv-Dativ cumpătului invariabil
Vocativ cumpătule invariabil
  1. echilibru sufletesc, judecată dreaptă, stăpânire de sine; cumpătare.
  2. (rar) încercare grea la care este supus cineva.

Expresii

  • (înv.) Pe sub cumpăt = pe ascuns; cu vicleșug


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.