sipică

română

Etimologie

Din bulgară сипка (sipka, „variolă”) (Conev 49), confer numele științific al plantei. Legătura cu slavă sipikŭ („trandafir”) (Cihac, II, 345) nu este probabilă.

Pronunție

  • AFI: /si'pi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sipică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sipică sipici
Articulat sipica sipicile
Genitiv-Dativ sipicii sipicilor
Vocativ sipică, sipico sipicilor
  1. (bot.) (Cephalaria transsylvanica) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, păroase, adânc crestate, și flori mărunte, de culoare albă-albăstruie, grupate în inflorescențe globuloase.
  2. (bot.) (Scabiosa ochroleuca) plantă erbacee cu tulpina acoperită cu peri moi în partea inferioară, cu frunze penate și cu flori de culoare galben-roșcată, ce crește prin fânețe.

Sinonime

  • 1: (bot.) (reg.) bărburel
  • 2: (bot.) (reg.) rueni (pl.), năsturaș-de-bube

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.