sfârâit

română

Etimologie

Din a sfârâi.

Pronunție

  • AFI: /sfɨ.rɨˈit/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfârâit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfârâit sfârâituri
Articulat sfârâitul sfârâiturile
Genitiv-Dativ sfârâitului sfârâiturilor
Vocativ sfârâitule sfârâiturilor
  1. faptul de a sfârâi; zgomotul produs de obiecte care sfârâie: sfârâială.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.