semnatar
română
Etimologie
Din franceză signataire (după semna).
Pronunție
- AFI: /sem.na'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului semnatar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | semnatar | semnatari |
| Articulat | semnatarul | semnatarii |
| Genitiv-Dativ | semnatarului | semnatarilor |
| Vocativ | semnatarule | semnatarilor |
- persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.