semence

Vezi și : semencé

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche semence, semance, care provine din latină populară *sēmentia < din latină sēmentis („semănat, semănare, însămânțare”), din sēmen („sămânță”).

Înrudit cu catalană semença, italiană semente, semenza, occitană semença, portugheză semente, română sămânță și spaniolă sementera, semencera, simiente, simienza.

Pronunție

  • AFI: /sə.mɑ̃s/
  •  Audiofișier


Substantiv

semence f., semences pl.

  1. (bot., agr.) sămânță
  2. (biol.) sămânță, spermă
  3. (fig.) sămânță

Sinonime

  • 1-2: germe

Cuvinte derivate

  • ensemencement
  • ensemencer
  • semenceau
  • semencer
  • semencier

Cuvinte apropiate

  • disséminer
  • inséminer
  • séminaire
  • séminal
  • semer


Adjectiv


Declinarea adjectivului
semence
Singular Plural
Masculin semence semences
Feminin semence semences
  1. (agr.) păstrat pentru sămânță

Hiponime

  • bulbe
  • caïeu
  • gousse
  • grain
  • graine
  • noyau
  • œilleton
  • rhizome
  • sperme
  • tubercule

Etimologie

Din semencer.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru semencer.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru semencer.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru semencer.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru semencer.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru semencer.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.