scurmătură

română

Etimologie

Din a scurma + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /skur.mə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scurmătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scurmătură scurmături
Articulat scurmătura scurmăturile
Genitiv-Dativ scurmăturii scurmăturilor
Vocativ scurmătură scurmăturilor
  1. faptul de a scurma.
  2. (concr.) loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.