scăiuș
română
Etimologie
Din scai + sufixul -uș.
Pronunție
- AFI: /skəˈjuʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului scăiuș | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scăiuș | scăiuși |
| Articulat | scăiușul | scăiușii |
| Genitiv-Dativ | scăiușului | scăiușilor |
| Vocativ | scăiușule | scăiușilor |
- (bot.) (Dipsacus pilosus) plantă erbacee cu tulpina înaltă acoperită de peri și țepi și cu flori alburii sau albe-gălbui dispuse în capitule globuloase și spinoase.
Sinonime
- (bot.) varga-ciobanului, (reg.) scaiul-voinicului, varga-păstorului
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.