scânteietor

română

Etimologie

Din a scânteia + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /skɨn.te.je'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
scânteietor
Singular Plural
Masculin scânteietor scânteietori
Feminin scânteietoare scânteietoare
Neutru scânteietor scânteietoare
  1. (adesea fig.) care scânteiază; strălucitor, sclipitor.
  2. care pare că împrăștie scântei; viu, lucitor.
  3. (fig.) extrem de inteligent.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.