scâncit

română

Etimologie

Din verbul a (se) scânci.

Pronunție

  • AFI: /skɨnˈʧit/


Substantiv


Declinarea substantivului
scâncit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scâncit scâncite
Articulat scâncitul scâncitele
Genitiv-Dativ scâncitului scâncitelor
Vocativ scâncitule scâncitelor
  1. faptul de a (se) scânci; scânceală; (p.ext.) scâncet.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
scâncit
Singular Plural
Masculin scâncit scânciți
Feminin scâncită scâncite
Neutru scâncit scâncite
  1. (mai ales despre copii) care scâncește.
  2. (despre sunete, glas etc) tânguitor, jalnic.


Traduceri

Etimologie

Din scânci.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru scânci.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.