scânceală

română

Etimologie

Din a (se) scânci + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /skɨn'ʧe̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scânceală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scânceală scânceli
Articulat scânceala scâncelile
Genitiv-Dativ scâncelii scâncelilor
Vocativ scânceală scâncelilor
  1. faptul de a (se) scânci; scâncit; (p.ext.) scâncet.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.