scâlcietură

română

Etimologie

Din a scâlcia + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /skɨl.ʧi.e'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scâlcietură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scâlcietură scâlcieturi
Articulat scâlcietura scâlcieturile
Genitiv-Dativ scâlcieturii scâlcieturilor
Vocativ scâlcietură scâlcieturilor
  1. faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.