sărătură

română

Etimologie

Din a săra + sufixul -ătură sau latină salatura.

Pronunție

  • AFI: /sə.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sărătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sărătură sărături
Articulat sărătura sărăturile
Genitiv-Dativ sărăturii sărăturilor
Vocativ sărătură sărăturilor
  1. faptul de a fi sărat; sare conținută de ceva.
  2. teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută; (p.ext.) pășune care se întinde pe un astfel de loc.
  3. mâncare preparată cu (prea multă) sare; aliment conservat cu sare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.