săgetat

Etimologie

Din verbul a săgeta.

Pronunție

• AFI: /sə.ʤeˈtat/

Substantiv

1. săgetare.

Adjectiv

1. atins, lovit, străpuns de săgeată.
2. rănit cu lovituri de săgeată.
3. ucis cu lovituri de săgeată.
4. în formă de săgeată.
5. ca o săgeată.
6. (în credințe și în superstiții populare; fig.) bolnav de săgetătură.
7. (fig.) care simte o durere fizică neașteptată, bruscă (și violentă).
8. (fig.) copleșit brusc de un sentiment, de o stare afectivă.
9. (despre zbor, mers etc. fig.) cu mișcări sau deplasări extrem de rapide (și în linie dreaptă).

Etimologie

Din săgeta.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru săgeta.

Referințe

• DEX online