ruptă

română

Etimologie

Din rupt.

Pronunție

  • AFI: /'rup.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ruptă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ruptă rupte
Articulat rupta ruptele
Genitiv-Dativ ruptei ruptelor
Vocativ rupto ruptelor
  1. înțelegere între contribuabili și visterie, în evul mediu, în țările române, prin care, în locul dărilor existente, se stabilea o sumă fixă, globală, plătibilă anual; (p.ext.) dare plătită pe baza acestei înțelegeri; ruptoare.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.