rucola
| Vezi și : rucolă |
română
Etimologie
Din rucolă.
Pronunție
- AFI: /ruˈko.la/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru rucolă.
finlandeză
(suomi)
Etimologie
Din italiană rucola.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului rucola | ||
| Singular | Plural | |
| Nominativ | rucola | invariabil |
| Genitiv | rucolan | invariabil |
| Partitiv | rucolaa | invariabil |
| Ilativ | rucolaan | invariabil |
| Inesiv | rucolassa | invariabil |
- rucolă, ruchetă, aragulă
Sinonime
- sinappikaali
italiană
(italiano)
Etimologie
Confer ruca.
Pronunție
- AFI: /ˈrukola/
Substantiv
rucola f., rucole pl.
- rucolă, ruchetă, aragulă
Sinonime
- ruchetta, rughetta
suedeză
(svenska)
Etimologie
Din italiană rucola.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului rucola | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | rucola | rucolan | invariabil | invariabil |
| Genitiv | rucolas | rucolans | invariabil | invariabil |
- rucolă, ruchetă, aragulă
Sinonime
- rucolasallat, ruccola, ruccolasallat
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.