rostru

română

Etimologie

Din latină rostrum, franceză rostre.

Pronunție

  • AFI: /'ros.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
rostru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rostru rostruri
Articulat rostrul rostrurile
Genitiv-Dativ rostrului rostrurilor
Vocativ rostrule rostrurilor
  1. organ bucal la unele insecte (muște, ploșnițe etc.), alungit în formă de trompă.
  2. prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor și altor animale.
  3. un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.