robotă

română

Etimologie

Din slavă robota.

Pronunție

  • AFI: /ro'bo.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
robotă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ robotă robota
Articulat robote robotele
Genitiv-Dativ robotei robotelor
Vocativ ' '
  1. (în evul mediu) obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor.
    Ca formă a rentei feudale, robotă din Transilvania se numea „clacă“ în Țara Românească și „boieresc“ în Moldova.
  2. muncă, activitate neîntreruptă(și grea).

Sinonime


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.