ricercar
română
Etimologie
Din italiană ricercare.
Pronunție
- AFI: /ri.ʧer'kar/
Substantiv
| Declinarea substantivului ricercar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ricercar | ricercare |
| Articulat | ricercarul | ricercarele |
| Genitiv-Dativ | ricercarului | ricercarelor |
| Vocativ | ricercarule | ricercarelor |
- compoziție muzicală polifonică, anterioară fugii, alcătuită din mai multe secțiuni (fiecare având tema sa proprie), care se cântă fără întrerupere, capriciu, fantezie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.