rezuma

română

Etimologie

Din franceză résumer.

Pronunție

  • AFI: /re.zu'ma/


Verb


Conjugarea verbului
rezuma
Infinitiv a rezuma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 rezum
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să rezume
Participiu rezumat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri.
  2. (v.refl.) a se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu...
  3. (v.tranz.) a cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.