retăbăcire

română

Etimologie

Din re- + tăbăcire.

Pronunție

  • AFI: /re.tə.bə'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
retăbăcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ retăbăcire retăbăciri
Articulat retăbăcirea retăbăcirile
Genitiv-Dativ retăbăcirii retăbăcirilor
Vocativ retăbăcire retăbăcirilor
  1. operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.