restituție

română

Etimologie

Din franceză restitution.

Pronunție

  • AFI: /res.ti'tu.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
restituție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ restituție restituții
Articulat restituția restituțiile
Genitiv-Dativ restituției restituțiilor
Vocativ restituție restituțiilor
  1. restituire.
  2. (spec.) restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparținând acestuia din urmă, pe care primul stat și le-a însușit și le-a transportat fără drept pe teritoriul său.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.