restanță

română

Etimologie

Din italiană restanza.

Pronunție

  • AFI: /res'tan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
restanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ restanță restanțe
Articulat restanța restanțele
Genitiv-Dativ restanței restanțelor
Vocativ restanță restanțelor
  1. lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere.
  2. examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva îl are de trecut după termenul stabilit.
  3. plată neachitată la termen.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.