reproba

Vezi și : reprobă

română

Etimologie

Din latină reprobare.

Pronunție

AFI: /re.proˈba/

Verb

Conjugarea verbului reproba
Infinitiv	a reproba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reprob
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reprobe
Participiu	reprobat
Conjugare	I

(v.tranz.) a dezaproba un act, o acțiune.

Sinonime

respinge, condamna, dezaproba

Antonime

consimți

Cuvinte derivate

Traduceri

a nu încuviința

engleză: reprobate (English)
estoniană: hukka mõistma (eesti)
franceză: réprouver (français)
germană: verdammen (Deutsch)
italiană: riprovare (italiano)

portugheză: reprovar (português)
spaniolă: reprobar (español)
suedeză: fördöma (svenska), förkasta (svenska)
turcă: lânetlemek (Türkçe)

Etimologie

Din reproba.

Verb

forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru reproba.

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.