relega

română

Etimologie

Din franceză reléguer < latină, italiană relegare.

Pronunție

  • AFI: /re.leˈɡa/


Verb


Conjugarea verbului
relega
Infinitiv a relega
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 releg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să relege
Participiu relegat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (înv.) a surghiuni, a izgoni; a expulza.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.