reculege
română
Etimologie
Din re- + a culege (după franceză recueillir).
Pronunție
- AFI: /re.ku'le.ʤe/
Verb
| Conjugarea verbului (se) reculege | |
| Infinitiv | a (se) reculege |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) reculeg |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) reculeagă |
| Participiu | recules |
| Conjugare | III |
- (v.refl.) a-și veni în fire, a-și recâștiga calmul; liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi.
- (v.refl.) a se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.