recte

română

Etimologie

Din latină recte.

Pronunție

  • AFI: /'rek.te/


Adverb

  1. (livr.) cu adevărat.

Sinonime


Traduceri

Referințe




catalană

(català)

Etimologie

Din latină rectum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

recte m., rectes pl.

  1. rect

Etimologie

Probabil din latină recte.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
recte
Singular Plural
Masculin recte rectes
Feminin recta rectes
  1. drept, corect, just

Sinonime

  • correcte, dret, dreturer, equànime, imparcial, just, justicier, neutral, rígid, tes




latină

(Latina)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adverb

rēctē

  1. corect, în mod just
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.