rect
română
Etimologie
Din franceză rectum.
Pronunție
- AFI: /rekt/
Substantiv
| Declinarea substantivului rect | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rect | recturi |
| Articulat | rectul | recturile |
| Genitiv-Dativ | rectului | recturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- porțiune terminală a intesti-nului gros.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.